Farurile auto

În general, șoferii aleg piesele cele mai ieftine, adică after-market. Dar există unele situații în care trebuie să montăm piese originale.

Sunt câteva piese din mașina noastră pe care le vei găsi bune și longevive numai dacă sunt cumpărate originale.

De exemplu, farurile. Chiar dacă sunt piese care cedează mai rar, dacă avem probleme cu ele e bine să le schimbam cu unele originale. Farurile after-market pot avea probleme, se încing, nu rezistă la căldură, au o sticlă/plastic de proastă calitate care se mătuiesc repede, sunt fragile și țin mult mai puțin. Farurile originale îți vor oferi vizibilitate optimă și se vor comporta fără probleme mulți ani. La stopuri nu este valabil, deoarece sunt mai ferite de intemperii și putem achiziționa și variantele after-market.

Inițial, toate farurile erau din sticlă. Problema lor era că (deși mai rezistente la mătuire) se puteau sparge mai ușor și costau cu atât mai mult cu cât profilul era mai complicat.
Tehnologiile moderne au făcut posibilă utilizarea plasticelor. Printr-un proces tehnologic mai complicat, numit FLOW-COATING, policarbonatul este acoperit cu un strat dintr-un lac special, care îi conferă rezistența necesară la atacurile mecanice și chimice. Astfel, au putut fi turnate faruri cu profile din ce în ce mai complicate, mai ieftin și mai ușor. În plus, farurile s-au putut polisha și recondiționa.
Pe timp de iarnă, farurile mașinii tale se acoperă de zăpadă și îngheață. Ca să poți circula trebuie să răzui gheața de pe ele. Pentru că sunt în partea frontală a mașinii, farurile sunt plesnite în mod repetat cu soluții de dezghețare (printre care, sare și nisip).
Tot din cauza poziției lor, vara, ele sunt lovite de muște, fluturi și tot felul de alte gaze (ale căror fluide pot fi deosebit de acide). La acestea se adaugă loviturile de criblură de pe drumurile noastre.

Dacă vorbim de polish-area farurilor și a stopurilor, trebuie să spunem că există o grămadă de tipuri de tratamente. De la unele cât de cât serioase (hârtii abrazive succesive și apoi polish-are) și până la unele comice de-a dreptul (nu pentru că nu ar avea oarece eficacitate și anumite rezultate, dar pentru că sunt cel puțin… hilare). Printre acestea din urmă, poate cea mai cunoscută este polish-area cu laveta și cu pastă de dinți sau cu Axion. Apoi urmează „produsele minune” care conțin în general solvenți și nu rezolva prea multe, produse pe baza de silicon sau soluție de bicarbonat și multe alte așa zis tratamente.

Cu toate acestea, exista și tratamente serioase, profesionale.

Riscurile polish-ării în necunoștință de cauza:
Orice prelucrare mecanică a elementelor din plastic este potențial valabilă și poate înlătura una, doua sau toate problemele (tartru, mătuieli, zgârieturi).
Lucrul necunoscut sau ignorant este acela că de cele mai multe ori – mai ales când problemele nu sunt superficiale – rezolvarea defectelor se face odată cu eliminarea stratului protector (cel depus în fabrica prin FLOW-COATING).
Rezultatul pe termen lung este, în consecință, unul de tipul ”Flori cu dero!” Respectiv, acum pare totul ok, dar în scurt timp problemele vor fi mult mai grave și vor apărea mai rapid, pentru că policarbonatul ESTE momentan lucios, dar neprotejat.
Mulți dintre cei care prestează astfel de servicii de polish-are susțin că nu este nevoie de protecție, alții că folosesc tot felul de produse ”speciale”, iar unii folosesc chiar lac din spray.
Noi consideram ca singura protecție corectă sunt foliile speciale care se aplică pe faruri după polish-are.

De ce? Pentru că sunt proiectate special să reziste la zgârieturi și la lovituri de criblură, să preia acțiunea mecanică și chimică a factorilor de mediu. Foliile sunt garantate la decolorare și la dezlipire timp de 5 ani de zile. Iar în plus de asta, pot fi înlocuite (sau îndepărtate) oricând.

0Shares

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *